Era iunie, vara lui 2017. Pornisem la drum in primul circuit extern de mai multe zile organizat de Andinio Travel. Calatoria ne-a dus intr-un loc foarte salbatic din Bosnia Herzegovina unde am petrecut 3 zile minunate alaturi de 50 de calatori aventurieri.

Daca primele 2 zile au fost dedicate vizitelor turistice si o excursie la rafting, cea de-a treia zi a fost dedicata unei aventuri memorabile pe munte. Excursia noastra pe Muntele Maglic, caci despre aceasta va fi vorba in povestea de azi, avea sa fie o premiera romaneasca pe aceste meleaguri.

Cu o seara inainte am tinut sedinta tehnica impreuna cu ghizii montani bosnieci ce aveau sa ne insoteasca in drumetie si le-am expus tuturor participantilor conditiile in care avea sa se desfasoare ziua noastra pe munte. Prognoza meteo nu a fost cea mai favorabila, astfel ca grupul a fost impartit in doua 22 de persoane urmau sa parcurga traseul greu spre cel mai inalt varf din Bosnia Herzegovina, iar 27 de persoane sa parcurga un traseu mai usor si mai scurt catre Lacul Trnovacko Jezero aflat pe teritoriul Muntenegrului, in apropiere de baza tuturor de start.

Ziua de drumetie a inceput la ora 5:30, iar dupa un mic dejun rapid in care toti ne simteam foarte adormiti, ne-am imbarcat in masinile 4×4 ale organizatorilor si am pornit spre Parcul Natural Sutjeska. Pe drum am facut un mic popas la intrarea pe teritoriul parcului si astfel am avut ocazia sa aflam de la administratorul rezervatiei care ne-a ridicat bariera, ca reprezentam primul grup romanesc de asemenea dimensiuni ce avea de gand sa urce pe Maglic. Drumul pana la intrarea in traseul principal spre Varful Maglic cu masinile 4×4 a durat aproximativ 2 ore de la locul unde eram cazati, pe parcurs oprindu-ne si la un al doilea popas pentru a vizita un punct de belvedere si pentru a ne desparti de grupul care avea sa mearga la lac.

Am inceput sa urcam pe munte 22 de persoane plus 2 ghizi bosnieci, cu amendamentul ca din cei 22 cati eram din grupul romanesc, 16 erau fete si doar 6 baieti.

Am lasat un ghid in fata grupului urmat de toate fetele noastre galagioase si energice iar barbatii au ramas la coada grupului impreuna cu cel de-al doilea ghid.

Poteca a urcat initial printr-o padure cam 30 de minute dupa care am iesit intr-un gol alpin din care perspectiva varfului se vedea foarte clar. Dupa un popas de masa si o noua portiune de 30 minute pe curba de nivel am inceput adevarata urcare catre abrupturile muntelui.

Aceasta portiune mai dificila a inceput cu un grohotis enervant dupa care s-a transformat intr-o poteca abrupta prevazuta pe alocuri cu lanturi, situatie care a sporit atentia asupra bunului mers al grupului si grupul s-a strans semnificativ pentru a ramane compact.

Urmatoarea ora am urcat abrupt pe stancaris si prin zonele acestea prevazute cu cablu si desi traseul era spectaculos dar si periculos, amenintarea ploii ne-a facut pe toti sa avem un ritm neasteptat de bun cu speranta ca vom ajunge sigur pe varf.

La aproximativ 2 ore si jumatate de la plecarea in traseu am iesit in creasta, iar peisajul de aici era cu adevarat fantastic, mai ales ca in vale se vedeau si primele pante ale canioanelor Piva si Tara (aflate in Muntenegru). Partea cea mai amuzanta din ultimele doua ore era ca am reusit sa trecem din Bosnia in Muntenegru si invers de vreo 6 sau 7 ori, fiind permanent pe granita.

Iesirea in creasta era pe teritoriul Muntenegrului dar partea finala avea sa fie in Bosnia, pana la varf ramanandu-ne aproximativ 20 de minute de traseu de creasta pe o potea bine conturata dar usor expusa la final.

Dupa un scurt popas pentru poze si relaxare, am pornit in asaltul final si la aproape 3 ore de la plecarea in traseu, toti cei 22 de aventurieri am reusit sa atingem Varful Maglic – 2386 metri, cel mai inalt varf din Bosnia Herzegovina, un varf foarte salbatic si total inaccesibil pentru multi turisti straini care nu au cunostinte exacte despre aceste locuri.

Am ajuns exact la timp pentru cateva poze de varf, in scurta vreme facandu-si aparitia si ceata iar tunetele ce se auzeau tot mai aproape de noi ne-au pus pe ganduri. Dupa o scurta sedinta cu schimburi de opinii cu cei doi ghizi bosnieci, am convenit sa nu mai continuam traseul de creasta pana la Lacul Trnovacko Jezero unde ar fi trebuit sa ne intalnim cu cel de-al doilea grup, si ca e mai bine sa ne intoarcem cat mai repede pe unde am venit.

Am inceput rapid coborarea pentru a trece de partea periculoasa inainte sa ne prinda ploaia, dar din pacate, coborarea s-a dovedit a fi mult mai grea si periculoasa decat urcarea. Cativa din grup au avut cateva dificultati si au avut nevoie de putin ajutor pentru a trece cu bine peste bucatile de traseu expuse, iar in momentul cand am ajuns la finalul coborarii abrupte si am ajuns pe bucata de plat a inceput si ploaia.

Ne-am echipat cu totii cu pelerinele de ploaie si am continuat inca o ora spre masinile de teren care ne asteptau la finalul traseului. Pana acolo, s-a oprit si ploaia, a iesit si soarele si la aproape 6 ore si jumatate de plecare ne-am intors cu totii victoriosi, cu amintirea cuceririi unui varf foarte interesant si inedit.

Am pornit spre cazare pe drumul forestier care ne scotea in afara parcului natural, iar seara ne-am reintalnit cu ceilalti si am povestit cu totii in jurul unui foc de tabara amintirile minunate din acea zi: un grup magnific compus in mare parte din persoane de sex feminine care a mers impecabil si a ajuns pe acoperisul Bosniei si un grup ce a facut o drumetie spectaculoasa spre un lac turcoaz situate intr-un peisaj de basm.

Cam asta a fost povestea noastra de pe Muntele Maglic, un munte unde am scris o istorie frumoasa alaturi de oameni minunati dornici de aventura.

Categorii: Excursii

Website construit si intretinut de marmureanu.ro